Go to content



Cainii in religie si folclor


 Cainii nu au fost priviti intotdeauna cu ochi buni de catre religiile
importante. Deseori au fost considerati ca necurati sau impuri,
probabil datorita faptului ca in timpurile cand actualele religii erau
scrise, marea majoritate a cainilor erau animale care mancau din
gunoaie, fiind chiar necrofagi.
 Unele dintre aceste religii si culte tolerau existenta cainilor la
periferia societatii pentru ca ei serveau unui scop: mentineau
strazile curate de gunoaie si hoituri.

Religia


 Multe religii au promovat o relatie de iubire/ura fata de caini.
Desi unele considerau cainii a fi impuri, altele ii pretuiau ca tovarasi,
muncitori sau, pur si simplu, animale inocente, in scrierile religioase,
cainii sunt deseori asociati cu moartea sau viata de apoi. Unii
credinciosi considerau cainii a avea un simt mult mai dezvoltat al
perceperii mortii, iar latratul lor putea fie alunga, fie anunta moartea.
Alte culturi relateaza povesti in care cainii au contribuit la crearea
civilizatiei, au afectat modul in care oamenii au experimentat
moartea, sau erau purtatori de cuvant ai umanitatii.
 Intrebarea daca au sau nu cainii suflet este una pe care religiile
moderne au abordat-o sporadic, concluzionand, in general, ca
acest lucru nu este adevarat. Cu toate acestea, multe religii
antice, cum ar fi egiptenii, credeau totusi ca au suflet.
 Ei si-au manifestat aceasta credinta ingropand cainii alaturi de
stapanii lor pentru protectie si tovarasie in viata de apoi si chiar
prin adularea unor semizei canini.
 Cainii au luat deseori rolul de buni sau rai - prezenta lor fiind fie
un semn bun, fie unul rau. In unele religii, ei au fost considerati
urmasi ai diavolului sau ai altor zeitati rele, in vreme ce in altele ei
sunt considerati mesageri ai zeilor sau zei in sine.

Iudaismul
Crestinismul
Islamismul
Budismul
Hinduismul
Religiile stravechi si folclorul cultural

 In Iudaism, cainii sunt considerati animale murdare; in vremea
cand Torah a fost scrisa, cainii traiau deseori in haite, mancand
din gunoaie si cateodata hranindu-se chiar cu cadavre umane.
Aceste haite de caini salbatici erau de multe ori purtatori de boli
si puteau fi periculosi, asa ca dispretul talmudic fata de caini
provenea, cel putin partial, din conduita sociala menita a proteja
oamenii de bolile pe care cainii le purtau.
 Cu toate acestea, cainii nu sunt mereu rai in traditiile evreiesti.
Pentru ca ei au ramas tacuti atunci cand israelitii si-au inceput exodul
din Egipt, Talmudul invata evreii sa "tolereze" cainii. Pe langa aceasta,
Talmudul prezinta cainii ca fiind credinciosi si protectori fata de
stapanii lor: Dumnezeu i-a dat lui Cain un caine ca simbol al protectiei.

 Desi exista si unele reprezentari negative ale cainelui in Crestinism,
dintre religiile dominante din lumea actuala, aceasta este cea mai
toleranta. Unii crestini cred ca pastorii care l-au vizitat pe Iisus au
adus caini cu ei. Deseori, cainii sunt ilustrati din acest motiv in scenele
nasterii. In Grenada, crestinii cred ca pastorii au avut trei caini cu
ei: Cibila, Lubina si Malampo.
 Multi sfinti sunt infatisati ca avand companioni canini. Se crede
ca Sfantul Patrick a fost ghidat de mai multe ori in timpul vietii
sale de un caine mare si gri, pe al carui piept se putea vedea semnul
unei cruci albe. Sfanta Margareta de Cortona este deseori infatisata
cu un caine care o trage de rochie pentru ca, spun scrierile, ea a fost
trasa prima oara in biserica de un caine.
Grigio, un metis gri, a fost protectorul Sfantului Giovanni Melchior,
sau Don Bosco. Bosco a fost un preot care a avut grija de copiii
din mahalale din Turin, Italia. Grigio se pare ca i-a salvat viata
preotului de mai multe ori. Printre toate povestirile despre sfinti si
cainii lor pare a se evidentia o tema comuna, aceea a cainilor ca
mesageri ai Domnului, asigurand siguranta sfintilor sau
testandu-le loialitatea.

 Cainii sunt considerati atat de impuri de catre Islamism incat
fundamentalistii considera ca doar atingerea unui caine necesita
purificari ritualice. Un castron din care a mancat un caine nu poate fi
folosit decat dupa ce a fost spalat cu apa de sapte ori, iar apoi
frecat cu pamant.
 Desi cainii sunt considerati necurati, profetul Mohammed a
optat sa nu ii extermine din doua motive: 1. deoarece Allah i-a
creat si numai Allah ii poate distruge; si 2. datorita abilitatilor
lor dovedite de a-i ajuta pe vanatori si pastori. Mohammed, se
spune, chiar avea propriul sau caine de vanatoare. Acesta a
comandat insa uciderea tuturor cainilor negri cu semne albe deasupra
ochilor, care erau considerati semne ale diavolului.
 Intr-o scriere islamica se povesteste despre un musulman care oferea
apa unui caine insetat. Un membru al grupului sau i se plange lui
Mohammed ca omul este impur pentru ca a atins cainele. Mohammed
il pedepseste aspru pe cel de-al doilea om, spunand ca primul este
un musulman mai bun datorita compasiunii si bunatatii manifestate
fata de animale.

 Cainii apar ocazional in scrierile budiste pentru a ilustra nevoia
de a fi bland si generos.
Calugarul Asanga de exemplu, dorea sa-l intalneasca pe Buddah
Maitreya, astfel incat sa poata invata de la el. Dupa ce a meditat
timp de 12 ani, Asanga a iesit din pestera sa cu un simt sporit al
constiintei. Intalnind un caine pe moarte acoperit de viermi, Asanga
a incercat sa-l ajute prin indepartarea viermilor cu limba astfel incat
sa usureze suferinta cainelui, dar sa nu raneasca viermii. In acel
moment, Bodhisattva Maitreya, Budda viitorului, a aparut in locul
cainelui si l-a laudat pe Asanga pentru compasiunea si puritatea
gandirii sale. El a fost de acord sa devina invatatorul lui Asanga pentru
ca prin actiunea sa, calugarul dovedise ca este pregatit.
 Cainii au capatat un rol si mai mare pe masura ce budismul s-a
raspandit in Asia. Simbolul budist, Cainele Fo (care inseamna Budda),
reprezinta un leu pe care Budda l-a dresat sa il asculte ca un caine.
Cainii Fo sunt deseori vazuti la intrarile in temple: intr-o parte, masculul
cu laba dreapta stand pe o sfera, iar in cealalta femela cu laba sa stanga
pe gura unui pui. In India, locul de nastere al lui Budda, leii sunt
animale binecunoscute si respectate. Atunci cand budismul a ajuns in
Asia de Est insa, chinezii au avut o alta interpretare a figurinei
omniprezente. Pentru ca nu exista lei in China si putini chinezi vazusera
sau auzisera vreodata de unul, ei au adaptat conceptul de Caini Fo la un
animal cu care toti erau familiarizati: cainele.
 Imparatul Ming Ti din dinastia Han, a fost primul care a imbratisat
budismul. Cu toate acestea, el dorea propriul sau leu asa ca a decretat
ca Pechinezul arata ca un leu si l-a numit Cainele leu sau Cainele Fo.
 Acesti caini au ajuns intr-un final sa reprezinte budismul si pe Ming Ti.
Mai tarziu, in Tibet si Japonia, Lhasa Apso, Spanielul tibetan si Shih Tzu
au ajuns si ei sa reprezinte Cainele Fo.   Cu timpul, aceste rase au
capatat o importanta asa de mare in China incat au fost considerati
simbolul regalitatii si nu puteau trai decat in interiorul zidurilor Orasului
Interzis. Un imparat Ming din dinastia Tang, chiar s-a casatorit in mod
legal cu un Pechinez.

 Cainii sunt asociati cu zeul hindus Shiva, care deseori este prezentat
ca acompaniat de patru caini. Animalele reprezinta Vedas, care sunt
cele mai vechi scripturi hinduse.
Mahabharata, o veche povestire religioasa, are in prim plan un caine.
In ea, fratii Pandava se inalta in rai, sau Swarga. Ei sunt urmati in
calatoria lor de un caine. Calatoria este periculoasa insa, si unul cate
unul, fratii mor pana cand ramane doar ultimul, Yudhishthira. Indra,
stapanul raiului apare intr-o caleasca aurita si ii ofera lui Yudhishthira
sa vina cu el in rai. Acesta, insa, nu vrea sa il paraseasca pe caine,
singurul sau companion ramas in viata. Indra argumenteaza ca animalul
este impur si nu poate intra in Swarga, dar Yudhishthira insista ca nu isi
va abandona insotitorul credincios. Deodata, zeul Dharma (sau in unele
scrieri, Yama, zeul mortii) apare din trupul cainelui si il binecuvanteaza
pe Yudhishthira pentru loialitatea si compasiunea sa fata de animal.
 Indra are de asemenea un caine, Sarama, care serveste ca mesagerul
zeului. Sarama era cateodata asociat cu zorile, anuntand ridicarea lui
Indra. Sarama gasea de asemenea vaci care fusesera furate de la Indra
si le aducea acasa. Se spune ca Sarama a fost parintele cainilor lui Yama,
zeul mortii. Acesti caini serveau ca mesageri intre taramul muritorilor si
cel al mortii, chemand oamenii la moarte. Rugaciunile pentru o viata
lunga includeau mesaje de a nu urma cainii lui Yama. Varuna, zeitatea
hindusa a cerului, care sustine atat raiul cat si pamantul, avea de
asemenea un caine.

 In religiile stravechi, cainii (ca si alte animale) jucau un rol mult mai
important decat in cele actuale. In religiile politeiste multi zei si semizei
erau reprezentati sub forma de caini, iar imagini ale acestora se gasesc
in desenele religioase. Egiptenii antici de exemplu slaveau un zeu canin,
Anubis. Acesta era judecatorul si zeul vietii de apoi. Faraonul Tutankhamon
a fost ingropat impreuna de cainele sau credincios, Abuwitiyum, astfel
incat acesta sa il insoteasca in viata de apoi. Si alte religii si culturi antice
ingropau cainii alaturi de stapanii lor, aparent pentru a-i
proteja in viata de apoi. Unii caini erau ingropati cu banii proprii.
 Grecii prezentau deseori cainii ca mesageri ai zeilor sau semizeilor.
De exemplu, locatia celui mai vestit altar inchinat lui Heracles, Cynosarges,
a fost aleasa pentru ca un caine alb a luat ofrandele puse pe altarul
initial si le-a mutat in acel loc. Numele, Cynosarges, inseamna "caine alb".
 Cainii apar deseori in folclorul popoarelor. Cainii au fost vazuti atat
ca si caracatere pozitive, cat si negative. Cainii negri in special sunt
considerati rai si aducatori de moarte in povestiri. In India, insa, cainii
salbatici de pe dealurile din Punjab sunt denumiti caini ai lui Dumnezeu
si nu trebuie omorati.
 Cainii apar, de asemenea, in unele povestiri ale indienilor americani.
Tribul Kato din California infatiseaza pe Creator Nagaicho, ca avand un
caine inca dinainte de crearea Pamantului. Din acest motiv, membrii tribului
sunt mai respectuosi cu cainii decat oricare alt trib, dand cainilor nume si
permitandu-le acestora sa doarma in interior. Tribul Shawnee crede ca creatorul
lor este o zeita numita Bunica Noastra, Kohkumthena. Kohkumthena a fost
urmata de nepotul si de cainele ei atunci cand crea ultimele retusuri ale lumii.
In folclorul Shawnee, Kohkumthena sta pe marginea unui drum in
apropierea taramului mortii impletind un cos. Dar in fiecare noapte,
cainele ei il desfacea. In acest mod, cainele se opunea ca lumea sa
fie terminata in totalitate vreodata.
 Poporul Ifugao din Insulele Filipine infatiseaza un caine in povestea
crearii lumii. Regele lumii cerului, Kabigat, a venit pe Pamant impreuna
cu cainii sai pentru a vana. Dar pentru ca pamantul era atat de plat si
lipsit de trasaturi, el nu ii putea auzi cand latrau.
Pentru a-i auzi, el a creat muntii, dealurile si vaile.
 Exista multe mituri africane despre caini, atat pozitive, cat si
negative. Poporul Nandi din Africa de Est considera ca moartea
le-a fost adusa oamenilor atunci cand un caine le-a cerut ca el sa
bea lapte prin paiul lor. In schimb, ei au turnat laptele pentru caine
intr-un trunchi gol de copac. Cainele s-a simtit ofensat si a creat
moartea pentru oameni. Oamenii din tribul african Dahomey povestesc
un mit despre un caine care media o cearta intre trei zei. In schimb,
zeii i-au oferit cainelui trei binecuvantari, facand cainii paznicii tuturor
femeilor, conducatorii tuturor spiritelor si sfetnicul oamenilor.
 In culturile germanice si nordice, zeul Odin avea caini sau lupi care
sa il protejeze. Populatia Sami din nordul Finlandei, Suediei si
Norvegiei credea ca ei sunt descendenti fie din caini, fie din reni.
Si mongolii credeau ca ei se trag dintr-un caine fie ca erau creati
dintr-un copac si apoi alaptati de catre un caine.
 Populatia Koryaks din Siberia crede insa ca aceste animale au
fost create de Creator, Ememquet insasi, si sotia sa, Miti. El a creat
un caine din penisul sau, iar ea a creat altul din vulva sa. Atunci
cand cei doi zei erau despartiti, ei au dat cainilor puterea vorbirii
si i-au folosit ca mesageri.

Cainii in cultura populara


Niciun alt animal nu a fost atat de prezent in cultura populara
asa cum a fost cainele. Cainii sunt prezenti in literatura, arta,
media, televiziune, film si pe internet. Desene cu caini au fost
gasite pe peretii pesterilor si, totusi, inca mai sunt animalele
best-seller ale Hollywoodului. Aceasta prezenta masiva nu este
totusi surprinzatoare daca luam in considerare ca aceste animale
reprezinta o parte importanta din viata noastra.
Numai in Statele Unite exista 60 de milioane de caini tinuti ca
animale de companie, in Europa peste 50 de milioane asa ca putem
spune cu siguranta ca acestia reprezinta un caracter cu care, noi
toti, putem relationa.
Chiar si in zilele noastre, cainii au un mare simbolism pentru noi:
in filme si carti sunt folositi pentru a exprima lectii morale si
povesti de curaj, si ne bazam pe ei pentru a personaliza
evenimente de o mare semnificatie culturala, asa cum ar fi
tragediile de la 11 Septembrie.

Cainii in literatura

De la marii autori pana la povestirile usoare cu catelusi, cainii
apar deseori in literatura. S-ar putea ca genul in care cainii apar
cel mai des sa fie povestile pentru copii, de la clasicele "Unde
creste feriga rosie" si "Old Yeller" pana la povestirile moderne
cum ar fi "Caine bun", "Cari" si "Clifford, marele caine rosu".
Unul dintre cei mai faimosi caini din literatura este Charley
din jurnalul de calatorie al lui John Steinbeck "Calatorii cu Charley:
in cautarea Americii". Cunoscutul autor a calatorit de-a lungul
Americii intr-o rulota impreuna cu pudelul sau, documentandu-se
in aceasta calatorie. Alte carti clasice in care apar caini sunt
"Chemarea salbaticiei" si "Colt Alb". Aceste doua romane scrise
de Jack London prezinta cainele ca un animal nobil si un prieten loial,
asa cum apare si in cartile contemporanului acestuia, Zane Gray
cum sunt "Calaretii inteleptului Purpuriu" si "Omul padurii".
Aparitia cainilor in literatura dateaza de acum cateva mii de ani.
In Odiseea lui Homer, cainele lui Odisseus, Argos, este singurul
membru care il recunoaste pe acesta dupa absenta de 19 ani.
Literatura antica indiana si persana mentioneaza cainii, iar
mai multi filozofi greci, printre care si Platon, discuta rolul
cainelui in societatea greaca. De asemenea, cainii pot fi intalniti
si in literatura vikingilor si celtilor. Aesop, marele fabulist grec,
a prezentat cainii in multe dintre fabulele sale. inclusiv in "Cainele
si bucatarul" sau "Vulpea, cocosul si cainele".
Mai tarziu, Chaucer a scris despre caini, iar Shakespeare a mentionat
cainii in mai multe opere ale sale. Una dintre piesele de teatru, "Cei
doi gentlemeni din Verona" are chiar si un personaj canin, Crab.
Cainii sunt prezenti si in poezia lui Walt Whitman. Rudyard Kipling
si in epitaful pentru cainele Terranova al Lordului Byron, Boatswain.
Faimoasele versuri, inclusiv, ...The poor dog, in life the firmest
friend. The first to welcome. foremost to defend" ( Saracul
caine, in viata cel mai bun prieten/ Primul ce te primeste,
dar mai intai te apara") ii sunt deseori atribuite Lordului insusi,
dar de fapt au fost scrise de bunul sau prieten, John Cab Hobhouse.
In "Peter Pan" copiii familiei Darling sunt supravegheati de un exemplar
din rasa Terranova, care se numea Nana, pentru ca familia era
prea saraca pentru a-si permite sa angajeze o bona.

Cainii in arta

De la desenele rupestre din Africa de Nord si pana la benzile
desenate din ziarul de duminica, cainii au fost prezenti in arta
inca de cand oamenii au inceput sa o creeze. Unele dintre primele
desene care infatiseaza caini ii prezinta pe acestia ca insotind
vanatorii. Cel mai vechi desen al unui caine a fost descoperit
in Persia, pe teritoriul Iranului de astazi, si este datat de prin
anul 7.000 i.Hr. El prezinta un caine ajutandu-si stapanul la vanatoare.
Englezii, care iubesc foarte mult cainii, sunt lideri atunci cand vine
vorba de caini in arta, prezentand in general scene de vanatoare
si alte imagini ale cainilor de vanatoare. In special in perioada Evului
Mediu, tapiterii care prezentau cainii regali alergand vanatul, erau
foarte populare. Un artist englez foarte cunoscut a fost Sir Edmund
Landseer, care a pictat frecvent caini. El si-a pictat atat de des
exemplarele sale din rasa Terranova, care aveau blana alb cu negru,
incat numele sau a devenit sinonim cu acesti caini. Exemplarele de
Terranova cu blana alb cu negru sunt cunoscute ca Terranova Landseer.
Cainii apar si in arta religioasa in aproape toate religiile
cunoscute. Crestinii ii infatiseaza ca insotitori ai ingerilor, hindusii
infatiseaza unele dintre zeitatile lor sub forma de caini, ca fiind
carati de catre caini, sau fiind protejati de acestia; iar budistii
chinezi au doua statuete ale cainilor Fo care pazesc majoritatea
templelor. Desi cainii Fo erau la origini lei imblanziti, multe dintre
rasele asiatice pitice de caini, inclusiv Pechinezul, au ajuns sa fie
cunoscuti ca si Caini Fo.
In ultimii ani fotografia a dominat prezenta cainilor in arta. Cartile
foto cu caini variaza de la atat de bine primita "Dog Dogs" de
Elliot Erwitt, care prezinta peste 500 de fotografii ale unor caini
din toata lumea, pana la pozele facute cainilor din rasa Weimaraner
ce apartin lui William Wegman.

Cainii si Media

Deoarece cainii umanizeaza asa de bine oamenii, persoanele
publice ii aleg adeseori ca insotitori. Politicienii, de exemplu,
sunt cunoscuti pentru modul in care folosesc in momentele potrivite
cainele familiei pentru a se face mai placuti publicului larg.
In timpul scandalului cu Monica Lewinsky, presedintele Bill Clinton
a cumparat un Labrador Retriever ciocolatiu pe care l-a numit
Buddy, si care a fost ales special pentru rasa si culoarea sa, ca
sa imbunatateasca imaginea lui Clinton ca familist. Presedintele
Richard Nixon a concentrat folosirea cainelui familiei pentru
imbunatatirea imaginii in ceea ce a ajuns sa fie cunoscut ca
"discursul Checkers".
Dupa ce a fost acuzat ca a acceptat cadouri politice ilegale, Nixon
a aparut la televizor impreuna cu Checkers, Cockerul Spaniei
al familiei, spunand audientei americane ca singurul cadou pe care
l-a primit vreodata a fost Checkers. Nixon a spus ca fetele sale il
iubeau pe Checkers si ca nu avea de gand sa il returneze, chiar
daca acest lucru reprezenta o crima. Prin acest discurs a castigat
inimile privitorilor si, probabil, atat scaunul de vicepresedinte
cat si de presedinte.
Un alt presedinte insa a fost stigmatizat atunci cand a incercat
sa isi ridice cainele, Him din rasa Beagle, de urechi. Infama
fotografie a presedintelui Lyndon Johnson tragandu-l de urechi pe
Him, in timp ce acesta se zbatea evident de durere, i-a afectat in
mod permanent imaginea publica.
Caricaturistul sportiv de la inceputul secolului al XX-lea T.A. Dorgan
a desenat un Dachshund pe o chifla pentru a infatisa un frankfurter,
de aici si numele de "hot dog".
Cainii au ajuns in media si in alte moduri. Starea proasta a unui
caine sau a unor pui abia fatati a reusit intotdeauna sa creasca
audientele. De exemplu, salvarea unui caine abandonat pe un
vas pescaresc japonez care se scufunda a tinut prima pagina timp
de saptamani, in vreme ce uciderea unui Bichon Frise, in anul 2000,
in timpul unui incident auto a electrizat activistii pentru drepturile
animalelor.
In momentele de criza, cainii sunt adeseori prezentati in media.
De exemplu, eforturile de salvare a cainilor din timpul inundatiilor
si dezastrelor naturale sunt deseori transmise in media. Dupa
incidentele din Oklahoma din anul 1996 si din S.U.A. din
11 septembrie 2001, cainii de cautare si salvare au fost prezentati
in media din toata lumea.
Un alt domeniu in care cainii apar destul de mult este cel al
publicitatii. Fie pentru a prezenta o companie sau o organizatie
intr-o lumina mai sensibila sau pentru a scoate in evidenta cu umor
un produs sau mesaj, ogari tristi au cerut donatii, au promovat
orice, de la camioane la hartie igienica si chiar au fost folositi pentru
a inspira patriotism in momente de razboi sau conflict. Indiferent
daca mesajul este comercial sau patriotic, perceptia cainilor ca fiind
tipic americani i-a transformat in purtatori de cuvant populari.

Cainii in filme si televiziune

De la Lassie la Benji si Rin Tin Tin, cainii au jucat in filme inca
de la aparitia acestora. Cainii sunt inca cele mai frecvent intalnite
animale atat pe marele, cat si pe micul ecran, inceputul lor actoricesc
dateaza inca de pe vremea filmului mut. Cel mai mare star al Americii
era Rin Tin Tin. Dupa cum ii spune si numele. Rin Tin Tin este un
Ciobanesc german gasit in Franta de catre un soldat american in
timpul Primului Razboi Mondial. Rin Tin Tin a descoperit prima
oara faima in filmul mut "The man from Hell's River", dar a putut
sa faca trecerea la filmul cu sonor, asta spre deosebire de multe
dintre starurile vremii. De fapt, se spune ca seria de filme de
succes cu interpretul canin este cea care a scapat studiourile Warner
Brothers de la faliment. Cariera lui Rin Tin Tin nu s-a incheiat nici
macar dupa moartea sa din anul 1932. De atunci, descendentii
sai (cat si cativa alti Ciobanesti germani) au servit ca Rin Tin Tin
in filme, si aparitii promotionale. Rin Tin Tin-ul actual este, de fapt.
Rin Tin Tin al XI-lea.
Faptul ca personajul Rin Tin Tin a fost interpretat de catre mai
multi actori nu este un lucru unic; este frecvent intalnita practica
sa se foloseasca mai multi caini pentru a prezenta un caracter canin
intr-un show sau film. Un caine s-ar putea sa fie cel mai bun la
trucuri, dar sa nu fie deloc bun la expresivitatea faciala. Sau s-ar
putea sa fie folositi mai multi caini datorita orelor indelungate
de filmare. Dresorii ar putea sa creasca descendentii cainilor
care inter-preteaza personaje de succes in speranta obtinerii de
stramosi asemanatori cu originalul, asa cum s-a facut cu
Rin Tin Tin, Lassie si Buddy din Air Bud, care a trebuit sa fie inlocuit
atunci cand a fost diagnosticat cu cancer (Buddy a murit intr-un
final ca urmare a acestei boli). Chiar si Eddie, din serialul Frasier,
are un inlocuitor, pe fiul sau Enzo. In alte cazuri, dresorii pur
si simplu cauta inlocuitori care sa semene cu originalul, asa cum
a fost cazul lui Benji si Sandie din serialul Annie. Oricum este
realizat programul, exista mari sanse ca si cainele dumnevoastra
preferat de la televizor sa fie in realitate doi sau chiar mai multi caini.

Cainii pe Internet

Cainii au o prezenta bogata pe Internet, avand site-uri, bloguri,
forumuri si liste. Cei care au grija de caini folosesc Internetul
pentru a pune intrebari in legatura cu sanatatea, dresajul,
comportamentul si ingrijirea generala, si cateodata pentru a
impartasi anecdote si a se "lauda" cu poza puiului lor. Introduceti
orice subiect legat de caini intr-un motor de cautare si mai mult
ca sigur ca veti gasi cel putin o pagina... sau zece.
Expertii insa avertizeaza ca foarte multe dintre informatiile de pe
Internet sunt incorecte, netestate sau din surse indoielnice. Pentru
intrebari veterinare sau etologice este mai sigur sa va adresati
unui cabinet, unui medic veterinar certificat sau unui dresor.
In acelasi timp, documentarea in legatura cu o noua rasa sau o
noua activitate este extraordinar de usor de facut cu ajutorul
Internetului si cu certitudine a dus la o intelegere mai profunda a
companionilor nostri canini.

Interpet's International

Back to content