Cainii de rasa in religie si folclor - Anunturi caini de rasa de vanzare

Go to content

Main menu:

Totul despre cainele tau > Istoria Cainilor



Cainii in religie si folclor


 Cainii nu au fost priviti intotdeauna cu ochi buni de catre religiile importante. Deseori au fost considerati ca necurati sau impuri, probabil datorita faptului ca in timpurile cand actualele religii erau scrise, marea majoritate a cainilor erau animale care mancau din gunoaie, fiind chiar necrofagi.
 Unele dintre aceste religii si culte tolerau existenta cainilor la periferia societatii pentru ca ei serveau unui scop: mentineau strazile curate de gunoaie si hoituri.

Religia


 Multe religii au promovat o relatie de iubire/ura fata de caini. Desi unele considerau cainii a fi impuri, altele ii pretuiau ca tovarasi, muncitori sau, pur si simplu, animale inocente, in scrierile religioase, cainii sunt deseori asociati cu moartea sau viata de apoi. Unii credinciosi considerau cainii a avea un simt mult mai dezvoltat al perceperii mortii, iar latratul lor putea fie alunga, fie anunta moartea. Alte culturi relateaza povesti in care cainii au contribuit la crearea civilizatiei, au afectat modul in care oamenii au experimentat moartea, sau erau purtatori de cuvant ai umanitatii.
 Intrebarea daca au sau nu cainii suflet este una pe care religiile moderne au abordat-o sporadic, concluzionand, in general, ca acest lucru nu este adevarat. Cu toate acestea, multe religii antice, cum ar fi egiptenii, credeau totusi ca au suflet.
 Ei si-au manifestat aceasta credinta ingropand cainii alaturi de stapanii lor pentru protectie si tovarasie in viata de apoi si chiar prin adularea unor semizei canini.
 Cainii au luat deseori rolul de buni sau rai - prezenta lor fiind fie un semn bun, fie unul rau. In unele religii, ei au fost considerati urmasi ai diavolului sau ai altor zeitati rele, in vreme ce in altele ei sunt considerati mesageri ai zeilor sau zei in sine.

Iudaismul


 In Iudaism, cainii sunt considerati animale murdare; in vremea cand Torah a fost scrisa, cainii traiau deseori in haite, mancand din gunoaie si cateodata hranindu-se chiar cu cadavre umane.
 Aceste haite de caini salbatici erau de multe ori purtatori de boli si puteau fi periculosi, asa ca dispretul talmudic fata de caini provenea, cel putin partial, din conduita sociala menita a proteja oamenii de bolile pe care cainii le purtau.
 Cu toate acestea, cainii nu sunt mereu rai in traditiile evreiesti.
 Pentru ca ei au ramas tacuti atunci cand israelitii si-au inceput exodul din Egipt, Talmudul invata evreii sa "tolereze" cainii. Pe langa aceasta, Talmudul prezinta cainii ca fiind credinciosi si protectori fata de stapanii lor: Dumnezeu i-a dat lui Cain un caine ca simbol al protectiei.

Crestinismul


 Desi exista si unele reprezentari negative ale cainelui in Crestinism, dintre religiile dominante din lumea actuala, aceasta este cea mai toleranta. Unii crestini cred ca pastorii care l-au vizitat pe Iisus au adus caini cu ei. Deseori, cainii sunt ilustrati din acest motiv in scenele nasterii. In Grenada, crestinii cred ca pastorii au avut trei caini cu ei: Cibila, Lubina si Malampo.
 Multi sfinti sunt infatisati ca avand companioni canini. Se crede ca Sfantul Patrick a fost ghidat de mai multe ori in timpul vietii sale de un caine mare si gri, pe al carui piept se putea vedea semnul unei cruci albe. Sfanta Margareta de Cortona este deseori infatisata cu un caine care o trage de rochie pentru ca, spun scrierile, ea a fost trasa prima oara in biserica de un caine. Grigio, un metis gri, a fost protectorul Sfantului Giovanni Melchior, sau Don Bosco. Bosco a fost un preot care a avut grija de copiii din mahalale din Turin, Italia. Grigio se pare ca i-a salvat viata preotului de mai multe ori. Printre toate povestirile despre sfinti si cainii lor pare a se evidentia o tema comuna, aceea a cainilor ca mesageri ai Domnului, asigurand siguranta sfintilor sau testandu-le loialitatea.

Islamismul


 Cainii sunt considerati atat de impuri de catre Islamism incat fundamentalistii considera ca doar atingerea unui caine necesita purificari ritualice. Un castron din care a mancat un caine nu poate fi folosit decat dupa ce a fost spalat cu apa de sapte ori, iar apoi frecat cu pamant.
 Desi cainii sunt considerati necurati, profetul Mohammed a optat sa nu ii extermine din doua motive: 1. deoarece Allah i-a creat si numai Allah ii poate distruge; si 2. datorita abilitatilor lor dovedite de a-i ajuta pe vanatori si pastori. Mohammed, se spune, chiar avea propriul sau caine de vanatoare. Acesta a comandat insa uciderea tuturor cainilor negri cu semne albe deasupra ochilor, care erau considerati semne ale diavolului.
 Intr-o scriere islamica se povesteste despre un musulman care oferea apa unui caine insetat. Un membru al grupului sau i se plange lui Mohammed ca omul este impur pentru ca a atins cainele. Mohammed il pedepseste aspru pe cel de-al doilea om, spunand ca primul este un musulman mai bun datorita compasiunii si bunatatii manifestate fata de animale.

Budismul


 Cainii apar ocazional in scrierile budiste pentru a ilustra nevoia de a fi bland si generos. Calugarul Asanga de exemplu, dorea sa-l intalneasca pe Buddah Maitreya, astfel incat sa poata invata de la el. Dupa ce a meditat timp de 12 ani, Asanga a iesit din pestera sa cu un simt sporit al constiintei. Intalnind un caine pe moarte acoperit de viermi, Asanga a incercat sa-l ajute prin indepartarea viermilor cu limba astfel incat sa usureze suferinta cainelui, dar sa nu raneasca viermii. In acel moment, Bodhisattva Maitreya, Budda viitorului, a aparut in locul cainelui si l-a laudat pe Asanga pentru compasiunea si puritatea gandirii sale. El a fost de acord sa devina invatatorul lui Asanga pentru ca prin actiunea sa, calugarul dovedise ca este pregatit.
 Cainii au capatat un rol si mai mare pe masura ce budismul s-a raspandit in Asia. Simbolul budist, Cainele Fo (care inseamna Budda), reprezinta un leu pe care Budda l-a dresat sa il asculte ca un caine. Cainii Fo sunt deseori vazuti la intrarile in temple: intr-o parte, masculul cu laba dreapta stand pe o sfera, iar in cealalta femela cu laba sa stanga pe gura unui pui. In India, locul de nastere al lui Budda, leii sunt animale binecunoscute si respectate. Atunci cand budismul a ajuns in Asia de Est insa, chinezii au avut o alta interpretare a figurinei omniprezente. Pentru ca nu exista lei in China si putini chinezi vazusera sau auzisera vreodata de unul, ei au adaptat conceptul de Caini Fo la un animal cu care toti erau familiarizati: cainele.
 Imparatul Ming Ti din dinastia Han, a fost primul care a imbratisat budismul. Cu toate acestea, el dorea propriul sau leu asa ca a decretat ca Pechinezul arata ca un leu si l-a numit Cainele leu sau Cainele Fo.
 Acesti caini au ajuns intr-un final sa reprezinte budismul si pe Ming Ti. Mai tarziu, in Tibet si Japonia, Lhasa Apso, Spanielul tibetan si Shih Tzu au ajuns si ei sa reprezinte Cainele Fo. Cu timpul, aceste rase au capatat o importanta asa de mare in China incat au fost considerati simbolul regalitatii si nu puteau trai decat in interiorul zidurilor Orasului Interzis. Un imparat Ming din dinastia Tang, chiar s-a casatorit in mod legal cu un Pechinez.

Hinduismul


 Cainii sunt asociati cu zeul hindus Shiva, care deseori este prezentat ca acompaniat de patru caini. Animalele reprezinta Vedas, care sunt cele mai vechi scripturi hinduse.
 Mahabharata, o veche povestire religioasa, are in prim plan un caine. In ea, fratii Pandava se inalta in rai, sau Swarga. Ei sunt urmati in calatoria lor de un caine. Calatoria este periculoasa insa, si unul cate unul, fratii mor pana cand ramane doar ultimul, Yudhishthira. Indra, stapanul raiului apare intr-o caleasca aurita si ii ofera lui Yudhishthira sa vina cu el in rai. Acesta, insa, nu vrea sa il paraseasca pe caine, singurul sau companion ramas in viata. Indra argumenteaza ca animalul este impur si nu poate intra in Swarga, dar Yudhishthira insista ca nu isi va abandona insotitorul credincios. Deodata, zeul Dharma (sau in unele scrieri, Yama, zeul mortii) apare din trupul cainelui si il binecuvanteaza pe Yudhishthira pentru loialitatea si compasiunea sa fata de animal.
 Indra are de asemenea un caine, Sarama, care serveste ca mesagerul zeului. Sarama era cateodata asociat cu zorile, anuntand ridicarea lui Indra. Sarama gasea de asemenea vaci care fusesera furate de la Indra si le aducea acasa. Se spune ca Sarama a fost parintele cainilor lui Yama, zeul mortii. Acesti caini serveau ca mesageri intre taramul muritorilor si cel al mortii, chemand oamenii la moarte. Rugaciunile pentru o viata lunga includeau mesaje de a nu urma cainii lui Yama. Varuna, zeitatea hindusa a cerului, care sustine atat raiul cat si pamantul, avea de asemenea un caine.

Religiile stravechi si folclorul cultural


 In religiile stravechi, cainii (ca si alte animale) jucau un rol mult mai important decat in cele actuale. In religiile politeiste multi zei si semizei erau reprezentati sub forma de caini, iar imagini ale acestora se gasesc in desenele religioase. Egiptenii antici de exemplu slaveau un zeu canin, Anubis. Acesta era judecatorul si zeul vietii de apoi. Faraonul Tutankhamon a fost ingropat impreuna de cainele sau credincios, Abuwitiyum. astfel incat acesta sa il insoteasca in viata de apoi. Si alte religii si culturi antice ingropau cainii alaturi de stapanii lor, aparent pentru a-i proteja in viata de apoi. Unii caini erau ingropati cu banii proprii.
 Grecii prezentau deseori cainii ca mesageri ai zeilor sau semizeilor. De exemplu, locatia celui mai vestit altar inchinat lui Heracles, Cynosarges, a fost aleasa pentru ca un caine alb a luat ofrandele puse pe altarul initial si le-a mutat in acel loc. Numele, Cynosarges, inseamna "caine alb".
 Cainii apar deseori in folclorul popoarelor. Cainii au fost vazuti atat ca si caracatere pozitive, cat si negative. Cainii negri in special sunt considerati rai si aducatori de moarte in povestiri. In India, insa, cainii salbatici de pe dealurile din Punjab sunt denumiti caini ai lui Dumnezeu si nu trebuie omorati.
 Cainii apar, de asemenea, in unele povestiri ale indienilor americani. Tribul Kato din California infatiseaza pe Creator Nagaicho, ca avand un caine inca dinainte de crearea Pamantului. Din acest motiv, membrii tribului sunt mai respectuosi cu cainii decat oricare alt trib, dand cainilor nume si permitandu-le acestora sa doarma in interior. Tribul Shawnee crede ca creatorul lor este o zeita numita Bunica Noastra, Kohkumthena. Kohkumthena a fost urmata de nepotul si de cainele ei atunci cand crea ultimele retusuri ale lumii. In folclorul Shawnee, Kohkumthena sta pe marginea unui drum in apropierea taramului mortii impletind un cos. Dar in fiecare noapte, cainele ei il desfacea. In acest mod, cainele se opunea ca lumea sa fie terminata in totalitate vreodata.
 Poporul Ifugao din Insulele Filipine infatiseaza un caine in povestea crearii lumii. Regele lumii cerului, Kabigat, a venit pe Pamant impreuna cu cainii sai pentru a vana. Dar pentru ca pamantul era atat de plat si lipsit de trasaturi, el nu ii putea auzi cand latrau.
 Pentru a-i auzi, el a creat muntii, dealurile si vaile.
 Exista multe mituri africane despre caini, atat pozitive, cat si negative. Poporul Nandi din Africa de Est considera ca moartea le-a fost adusa oamenilor atunci cand un caine le-a cerut ca el sa bea lapte prin paiul lor. In schimb, ei au turnat laptele pentru caine intr-un trunchi gol de copac. Cainele s-a simtit ofensat si a creat moartea pentru oameni. Oamenii din tribul african Dahomey povestesc un mit despre un caine care media o cearta intre trei zei. In schimb, zeii i-au oferit cainelui trei binecuvantari, facand cainii paznicii tuturor femeilor, conducatorii tuturor spiritelor si sfetnicul oamenilor.
 In culturile germanice si nordice, zeul Odin avea caini sau lupi care sa il protejeze. Populatia Sami din nordul Finlandei, Suediei si Norvegiei credea ca ei sunt descendenti fie din caini, fie din reni. Si mongolii credeau ca ei se trag dintr-un caine fie ca erau creati dintr-un copac si apoi alaptati de catre un caine.
 Populatia Koryaks din Siberia crede insa ca aceste animale au fost create de Creator, Ememquet insasi, si sotia sa, Miti. El a creat un caine din penisul sau, iar ea a creat altul din vulva sa. Atunci cand cei doi zei erau despartiti, ei au dat cainilor puterea vorbirii si i-au folosit ca mesageri.

 
 
Back to content | Back to main menu