Genetica cainilor de rasa - Anunturi caini de rasa de vanzare

Go to content

Main menu:

Totul despre cainele tau > Istoria Cainilor



Genetica


 Cainii domestici apartin speciei Canis familiaris. Chiar si rasele care arata foarte diferit una fata de cealalta, cum ar fi Dogul german sau Chihuahua, sunt in esenta acelasi tip de animal. De fapt, daca exemplare din zece specii diferite ar fi lasate sa se imperecheze nesupra-vegheat timp de cateva generatii, cainii care ar rezulta ar arata in mare la fel: de talie medie, cu urechile lasate sau semi-ridicate, de culoare neutra, labe compacte si coada in forma de secera. Cu alte cuvinte, ar semana cu cainii locali de pretutindeni din lume.
 Faptul ca rasele canine nu apartin de specii diferite ar putea reprezenta un soc pentru impatimiti, si creeaza dileme pentru cei dedicati pastrarii puritatii unei rase. Datorita faptului ca rasele nu sunt specii distincte, inseamna ca ele nu sunt incluse pe listele cu animale pe cale de disparitie sau alte astfel de probleme. De fapt, unii oameni de stiinta motiveaza ca pastrarea in rasa pura ar putea sa duca la decimarea cainilor.
 Acestia motiveaza prin faptul ca, astfel, se limiteaza diversitatea genetica, facand cainii de rasa pura susceptibili la o intreaga gama de afectiuni genetice. Atunci cand crescatorii creeaza o rasa noua si o inregistreaza, registrul de masculi este final si inchis. Acest lucru inseamna ca doar cainii care sunt considerati ca apartin acestei rase - descendenti dintr-un anumit numar de caini din rasa respectiva - se pot inmulti intre ei pentru a da nastere la alti caini de rasa pura. Atunci cand registrul a fost inchis, numarul exemplarelor poate fi undeva in jur de 1.000 sau mai putine. Numarul de caini care ajunge in registrul de masculi limiteaza fondul genetic disponibil unui crescator.
 Diversitatea genetica limitata care poate duce la multe probleme genetice devine si mai accentuata atunci cand un anumit exemplar sau canisa devine popular, un razboi sau un dezastru natural decimeaza populatia unei rase, sau crescatorii se concentreaza mai mult pe aspecte fizice decat pe utilitatea sau sanatatea animalelor. Un exemplu dramatic este rasa Lundehund, o rasa norvegiana, care a fost aproape distrusa in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, dupa ce bolile au lovit micuta insula unde aceasta rasa se dezvoltase. La sfarsitul razboiului, ramasese mai putin de o duzina de exemplare. Desi rasa si-a revenit in mare parte de atunci, fondul genetic extrem de redus a dus la aparitia unei afectiuni genetice intestinale agresive, atat de frecvent intalnita printre exemplarele acestei rase incat este denumita si sindromul Lundehund. Se considera ca acest sindrom afecteaza aproximativ 70% dintre exemplare.
 Pentru a putea lupta cu afectiunile genetice, atat la oameni, cat si la caini, oamenii de stiinta din mai multe centre de cercetare documenteaza ADN-ul canin. Pe langa beneficiile pe care le-ar putea aduce medicinei umane, acestia spera ca prin stabilirea intregului genom canin sa poata exclude din reproductie exemplarele cu gene mutante, deoarece cainii prezinta variatii atat de mari fizice, cat si comportamentale, si spera de asemenea sa afle adevaruri universal valabile pentru mamifere prin cartografierea cromozomilor canini. Multi oameni de stiinta si specialisti canini sunt de parere ca singura cale de a reduce numarul problemelor genetice atat de frecvent intalnite la rasele pure este de a introduce "sange nou", sau altfel spus incrucisarea speciilor.
 In anul 2003, o prima versiune, mai bruta, a genomului canin a fost prezentata de catre specialistii de la Institute for Genomic Research and the Center for Advancement of Genomics. Genomul apartinea unui caine de familie, un mascul Poodle standard numit Shadow. In anul 2004, cercetatorii de la Broad Center/MIT Center for Genome Research au prezentat un genom mai detaliat, de aceasta data acesta apartinea unei femele de Boxer numita Tasha. Acest genom a fost postat pe Internet pentru a putea permite si altor oameni de stiinta sa foloseasca rezultatele in cercetari viitoare.
 In primavara anului 2004, oamenii de stiinta de la Centrul de Cercetare al Cancerului "Fred Hutchinson" au facut un pas inainte in munca de cercetare a ADN-ului canin, atunci cand au prezentat rezultatele unui studiu in care comparasera 414 exemplare canine care apartineau unui numar de 85 de specii. Studiul a aratat ca, prin genomul lor, cainii din rasele pure pot fi identificati cu o acuratete de 99%. Cercetatorii au putut, de asemenea, sa grupeze cele 85 de specii in patru grupe bazate pe geografie si morfologie.
 Desi multe dintre rasele individuale din cele patru grupe nu au prezentat nicio surpriza atunci cand a venit vorba de asezarea lor, au existat si surprize printre "inrudiri" cum ar fi plasarea ogarilor si a cainilor Saint-Bernard in categoria raselor de turma.

 
 
Back to content | Back to main menu