Go to content




Viata emotionala a cainilor – EQ cu mult peste cel al oamenilor - II.
Bucuria


 Charles Darwin scria: "Fericirea este cel mai bine exprimata
de puii de animale, cum sunt cateii, pisoii, mieluseii s.a.m.d.,
atunci cand se joaca impreuna, asa cum fac si copiii nostri”.
 Pe aproape toate mamiferele le bucura nespus de mult joaca.
Delfinii zburda adesea prin apa, iar Jane Goodal vorbeste
despre cimpanzei care alearga unii dupa altii si fac piruete
unii in jurul altora.
 Marc Bekoff descrie jocul animalelor, ca pe niste simboluri ale
bucuriei vietii. El descrie senzatiile pe care le-a simtit, privind
un pui de Golden Retriever care se juca in zapada.
 “Incantarea mi-a dat fiori, cand am vazut un pui de Golden
Retriever, in Parcul National din Rockz Mountain, Colorado,
care alerga pe campul inzapezit, sarind in aer si rasucindu-si
corpul in zbor, oprindu-se sa-si traga rasuflarea, apoi sarind
si rasucindu-se din nou in aer, fara oprire. Era o suprafata
mare de teren acoperit de iarba in jurul lui, dar el alesese
joaca in zapada.”

Stresul, suferinta si frica


 Cainii manifesta inca o emotie omeneasca: stresul.
 Robert Sapolsky si colegii sai de la Universitatea Stanford
au efectuat un studiu, in estul Africii, in parcul national
Serengeti, asupra factorilor care genereaza stresul la Ridgeback
Rhodesian. Ei considera ca grupurile de caini reprezinta o
categorie de animale foarte stresate, in care cainii dominatori
ii intimideaza pe cei mai slabi, pentru a mentine ordinea.
Cercetarea lor demonstreaza ca cainii nu difera de oameni,
cata vreme ei petrec o mare parte din zi pentru a-si face viata
mizerabila unii altora, prin intermediul stresului social.
 Si cainii sufera si se tem de moarte, luptandu-se pentru
supravietuire. Adevarata poveste a lui Emily ilustreaza
suferinta resimtita de un Border Collie, in varsta de trei ani,
cand a simtit ca urma sa fie eutanasiata – din cauza unei tumori,
la Hopkinton, in Massachusetts.
 Emily vazuse ca ceilati caini care trecusera prin usa batanta
din fata ei nu se mai intorceau niciodata si ii venise si ei
randul sa fie eutanasiata. Nu mai fusese niciodata intr-un
astfel de cabinet veterinar si nu avea nicio cale de scapare.
 Dar Emily a avut noroc. Exact in momentul in care ii venise
randul la eutanasiere, barbatul care facea sacrificiul si-a luat
o pauza de masa. Emily a profitat de acest moment, care era
singura ei sansa de scapare. Nu se stie cum, cainele a sarit
peste gardul de 4 metri. Nimeni nu mai vazuse vreun caine
in stare sa faca asa ceva, asa ca ea a devenit cunoscuta
in intreaga zona rurala din vestul Bostonului, unde o echipa
de oameni au incercat sa o gaseasca. Veterinarul a scotocit
padurile si a incercat sa o prinda, punand mormane de momeala
in calea ei, dar ea nu s-a apropiat de capcane.
 Multi oameni au spus ca o vazusera pe Emily alergand prin
padure. Unii chiar o vazusera invatand sa sape dupa hrana,
tinandu-se dupa caprioare. Ziarul local prezenta date recente
despre Emily; cand Meg Randa a citit despre ea, s-a hotarat sa
o cumpere de la veterinar si sa o lase sa traiasca in pace la ferma
sa. Randa si familia sa au cautat-o prin paduri, lasandu-i hrana
si apa, din loc in loc, dar Emily nu a aparut in calea lor.
 Dupa numeroase incercari, ei au gasit-o, in cele din urma in
padure, privindu-i drept in fata.   Pierduse mult din greutate si
avea nevoie de ingrijire din partea unui medic veterinar, care sa
o ajute sa isi revina dupa greaua incercare prin care trecuse timp
de 40 de zile. In cele din urma, ea a fost dusa la scoala lui
Randa, unde este si acum ingrijita de elevi.
  Tumoarea a disparut ca prin minune.

Tristetea/Doliul

 Pe langa suferinta cainiilor cauzata de propria lor moarte,
ele sufera si din cauza mortii celor apropiati.

 S-a vorbit despre nenumarate cazuri de elefanti care sufera
dupa pierderea tatalui sau a membrilor familiilor lor. Elefantii
raman alaturi de ramasitele celorlalti elefanti perioade lungi de
timp. Joyce Poole, un biolog kenian, afirma ca elefantii au
emotii profunde la pierderea membrilor familiilor lor si ca ei
inteleg cate ceva despre moarte.
 Exista multe exemple documentate despre iubirea, in care
cainii sufera dupa moartea celor care traiesc aproape de
ele. Uneori, ele refuza sa manance, punandu-si propria viata in
pericol. Alteori, ele mor imediat dupa moartea unui prieten iubit.
 In Tokio, Anita a avut grija de un caine care si-a asteptat timp
de zece ani, in gara, stapanul, care murise.
 Nici nu mai doresc sa amintesc povestea adevarata si ecranizata
al lui Hachiko.

Atasamentul prin intermediul campurilor morfice

 In cartea sa Dogs that Know When their Owners are
Coming Home: And Other Unexplained Powers of Animals
(Caini care stiu cand le vin stapanii acasa si alte puteri
inexplicabile ale animalelor), Rupert Sheldrake prezinta sute
de cazuri despre cainii care pot gasi drumul catre casa, chiar
pe terenuri nefamiliare si de pisici care stiu cand le striga stapanii lor.
Sheldrake spune ca cainii raspund telepatic la intentiile
oamenilor si sunt legate de oameni prin campuri morfice.
 Campurile morfice, spune el, fac legatura intre membrii
grupurilor sociale si pot continua sa ii tina conectati, chiar
si atunci cand unii dintre acestia sunt foarte departe/separati.
Aceste legaturi invizibile actioneaza ca niste canale de
comunicare telepatica intre caini si caini, intre oameni si caini
si intre oameni si oameni.
 Aceste legaturi, care actioneaza asemenea unor benzi
elastice, sustin simtul directiei, care le permite cainilor si
oamenilor sa se gaseasca unii pe altii. El scrie despre caini,
pisici si chiar papagali care anticipeaza venirea stapanilor lor.

Aparitia dovezilor stiintifice despre emotiile cainilor

 Studiile asupra biologiei emotiilor cainilor reprezinta un
domeniu aflat inca in fasa. Este clar ca oamenii de stiinta
descopera multe similitudini intre creierul uman si creierul
cainilor. La oameni si caini, emotiile par sa apara din cortex,
o parte straveche a creierului.
 In cazul cainilor, existenta emotiilor este, de asemenea,
sustinuta de recentele studii asupra chimiei creierului,
Steven Sivyi, expert in neurostiinta comportamentala la
Universitatea Gettysburg din Pensylvania, a descoperit ca,
atunci cand cainii se joaca, creierele lor secreta o cantitate
considerabila de dopamina, o substanta neurochimica asociata,
la oameni, cu placerea si excitatia.
 Bekoff a aratat ca daca dopamina ii face pe oameni sa se
simta bine sau fericiti, acelasi lucru se intampla si in cazul
cainilor, fiindca neuroanatomia si neurochimia oamenilor si a
altor vertebrate sunt similare.

Implicatii pentru drepturile animalelor

 Jane Goodall sustine ca cercetatorii care fac experimente pe
caini, pentru a studia creierul uman - negand apoi ca acestia
au emotii - sunt lipsiti de logica.
 Conform Dr. Patterson, cunoasterea emotiilor cainilor este
de o importanta extraordinara in eforturile de sprijinire a
drepturilor animalelor. Cand oamenii inteleg ca cainii au calitati
pe care ei le-au considerat exclusiv omenesti, atunci vor fi tot
mai mult inclinati sa trateze cainii cu blandete si sa le pese de
ocrotirea raselor pe cale de disparitie.

Interpet's International


Back to content