Go to content

Semnificatia latratului la caine

Totul despre caini > Cum sa comunici cu cainele tau




 
Semnificatia latratului


 Pentru a comunica la distante lungi, cainii se bazeaza pe latrat.
Serveste mai multor scopuri, inclusiv alertarea altora cu privire la
un potential pericol si atragerea atentiei stapanului asupra nevoilor
cainelui. Sunetele pe care le emit au aceeasi semnificatie ca si
cuvintele pentru noi.
Sunetul latratului a evoluat ca modalitate de atragere a atentiei si
de alertare a celorlalti membri ai haitei in situatii neobisnuite, inclusiv
in caz de pericol. La auzul unui latrat, cainele nu numai ca ia act de
prezenta altui caine, dar poate determina la ce distanta si cam pe unde
se afla celalalt. Frecventa si tonul latratului sunt importante: un ton
profund indica un caine de  dimensiuni mari. Prin urmare, cainele va
marai din abdomen atunci cand ameninta. Latratul strident si cu frecventa
mare a sunetelor indica emotia, semanand cu scancetele unui catelus.
Cainele poate latra in cazul aparitiei nedorite a postasului: crezand ca a
pus intrusul pe fuga, va continua sa latre si la urmatoarele livrari.
Plictiseala sau lipsa miscarii il pot determina pe caine sa latre.
Pozitia corpului cainelui este relevanta in privinta sunetelor scoase
de acesta, dezvaluindu-i intentiile. De exemplu, orice incordare a
urechilor, cozii sau membrelor reprezinta un indiciu al agresivitatii.
A incuraja un caine sa latre nu este dificil, se intampla chiar si
neintentionat, lucru ce se poate transforma intr-o nedorita obisnuinta.
Un catelus care latra pentru a fi lasat sa intre din nou in casa dupa
un timp petrecut in gradina va constientiza in scurt timp ca stapanul
sau se va grabi sa deschida usa daca il aude latrand. Nu dupa mult
timp, apare relatia de conditionare, iar in cazul in care cainele este
ignorat, va continua sa latre, crezand ca este mijlocul cel mai eficient
de a atrage atentia stapanului.
Unele rase de caini sunt din fire mai zgomotoase decat altele, desi
aceasta caracteristica poate fi modificata prin dresare. In Primul Razboi
Mondial, de exemplu, cainii folositi pe post de curieri erau dresati sa
nu-si dezvaluie prezenta prin latrat. Se crede ca Basenji, un caine de
vanatoare din Africa, este rasa cea mai tacuta dintre toate si este
cunoscut ca fiind cainele care nu latra, sunetele scoase de el fiind
asemanatoare trilului tirolez. Sunetul latratului unui caine nu furnizeaza
informatii de incredere despre marimea acestuia, mai ales ca exista multe
cazuri de caini de talie mica care au un timbru surprinzator de grav.
Abilitatea de vocalizare a cainelui l-a ajutat sa se obisnuiasca cu vocea
umana. Desi este dificil pentru caini sa identifice sunetele consoanelor,
pot distinge cu usurinta comenzi verbale precum „stai” sau „sezi” ori alte
cuvinte bazate pe sunete vocalice. Cainii percep inflexiunile sunetelor
produse de alte animale, iar in baza acestui lucru pot determina marimea
creaturii care a produs sunetul. Cercetarile au aratat, de asemenea, ca
lupii si-au dezvoltat vocabularul lor unic, bazat pe inflexiunea sunetelor,
care le permite puilor sa-i recunoasca in mod individual.
     Cainii care se intalnesc pentru prima oara, se angajeaza intr-un limbaj
non-verbal complex, ce include tinuta corpului, expresia fetei, limbajul
corpului si mirosurile. Daca proprietarii lor sunt prieteni, cainii pot avea
deja cunostinta unul de altul datorita mirosurilor. Nu exista insa garantia
ca si ei se vor imprieteni, dar intalnirea pe un teren neutru ar trebui sa
previna aparitia oricarui conflict, dat fiind ca nici unul nu poate pretinde
superioritatea teritoriala.

Interpet's International

Back to content