Go to content
Viata emotionala a cainilor – EQ cu mult peste cel al oamenilor - II.
Bucuria cainelui


 Charles Darwin scria: "Fericirea este cel mai bine exprimata de puii de animale, cum sunt cateii, pisoii, mieluseii s.a.m.d., atunci cand se joaca impreuna, asa cum fac si copiii nostri".
 Pe aproape toate mamiferele le bucura nespus de mult joaca. Delfinii zburda adesea prin apa, iar Jane Goodal vorbeste despre cimpanzei care alearga unii dupa altii si fac piruete unii in jurul altora.
 Marc Bekoff descrie jocul animalelor, ca pe niste simboluri ale bucuriei vietii. El descrie senzatiile pe care le-a simtit, privind un pui de Golden Retriever care se juca in zapada. "Incantarea mi-a dat fiori, cand am vazut un pui de Golden Retriever, in Parcul National din Rockz Mountain, Colorado, care alerga pe campul inzapezit, sarind in aer si rasucindu-si corpul in zbor, oprindu-se sa-si traga rasuflarea, apoi sarind si rasucindu-se din nou in aer, fara oprire. Era o suprafata mare de teren acoperit de iarba in jurul lui, dar el alesese joaca in zapada."
Stresul, suferinta si frica cainelui

Cainii manifesta inca o emotie omeneasca: stresul.
Robert Sapolsky si colegii sai de la Universitatea Stanford au efectuat un studiu, in estul Africii, in parcul national Serengeti, asupra factorilor care genereaza stresul la Ridgeback Rhodesian. Ei considera ca grupurile de caini reprezinta o categorie de animale foarte stresate, in care cainii dominatori ii intimideaza pe cei mai slabi, pentru a mentine ordinea. Cercetarea lor demonstreaza ca cainii nu difera de oameni, cata vreme ei petrec o mare parte din zi pentru a-si face viata mizerabila unii altora, prin intermediul stresului social.
Si cainii sufera si se tem de moarte, luptandu-se pentru supravietuire. Adevarata poveste a lui Emily ilustreaza suferinta resimtita de un Border Collie, in varsta de trei ani, cand a simtit ca urma sa fie eutanasiata – din cauza unei tumori, la Hopkinton, in Massachusetts.
Emily vazuse ca ceilati caini care trecusera prin usa batanta din fata ei nu se mai intorceau niciodata si ii venise si ei randul sa fie eutanasiata. Nu mai fusese niciodata intr-un astfel de cabinet veterinar si nu avea nicio cale de scapare.
Dar Emily a avut noroc. Exact in momentul in care ii venise randul la eutanasiere, barbatul care facea sacrificiul si-a luat o pauza de masa. Emily a profitat de acest moment, care era singura ei sansa de scapare. Nu se stie cum, cainele a sarit peste gardul de 4 metri. Nimeni nu mai vazuse vreun caine in stare sa faca asa ceva, asa ca ea a devenit cunoscuta in intreaga zona rurala din vestul Bostonului, unde o echipa de oameni au incercat sa o gaseasca. Veterinarul a scotocit padurile si a incercat sa o prinda, punand mormane de momeala in calea ei, dar ea nu s-a apropiat de capcane.
Multi oameni au spus ca o vazusera pe Emily alergand prin padure. Unii chiar o vazusera invatand sa sape dupa hrana, tinandu-se dupa caprioare. Ziarul local prezenta date recente despre Emily; cand Meg Randa a citit despre ea, s-a hotarat sa o cumpere de la veterinar si sa o lase sa traiasca in pace la ferma sa. Randa si familia sa au cautat-o prin paduri, lasandu-i hrana si apa, din loc in loc, dar Emily nu a aparut in calea lor.
Dupa numeroase incercari, ei au gasit-o, in cele din urma in padure, privindu-i drept in fata. Pierduse mult din greutate si avea nevoie de ingrijire din partea unui medic veterinar, care sa o ajute sa isi revina dupa greaua incercare prin care trecuse timp de 40 de zile. In cele din urma, ea a fost dusa la scoala lui Randa, unde este si acum ingrijita de elevi. Tumoarea a disparut ca prin minune.

Tristetea si doliul cainelui

Pe langa suferinta cainiilor cauzata de propria lor moarte, ele sufera si din cauza mortii celor apropiati.
S-a vorbit despre nenumarate cazuri de elefanti care sufera dupa pierderea tatalui sau a membrilor familiilor lor. Elefantii raman alaturi de ramasitele celorlalti elefanti perioade lungi de timp. Joyce Poole, un biolog kenian, afirma ca elefantii au emotii profunde la pierderea membrilor familiilor lor si ca ei inteleg cate ceva despre moarte.
Exista multe exemple documentate despre iubirea, in care cainii sufera dupa moartea celor care traiesc aproape de ele. Uneori, ele refuza sa manance, punandu-si propria viata in pericol. Alteori, ele mor imediat dupa moartea unui prieten iubit.
In Tokio, Anita a avut grija de un caine care si-a asteptat timp de zece ani, in gara, stapanul, care murise.
Nici nu mai doresc sa amintesc povestea adevarata si ecranizata al lui Hachiko.

Atasamentul cainelui prin intermediul campurilor morfice

In cartea sa Dogs that Know When their Owners are Coming Home: And Other Unexplained Powers of Animals (Caini care stiu cand le vin stapanii acasa si alte puteri inexplicabile ale animalelor), Rupert Sheldrake prezinta sute de cazuri despre cainii care pot gasi drumul catre casa, chiar pe terenuri nefamiliare si de pisici care stiu cand le striga stapanii lor.
Sheldrake spune ca cainii raspund telepatic la intentiile oamenilor si sunt legate de oameni prin campuri morfice.
Campurile morfice, spune el, fac legatura intre membrii grupurilor sociale si pot continua sa ii tina conectati, chiar si atunci cand unii dintre acestia sunt foarte departe/separati. Aceste legaturi invizibile actioneaza ca niste canale de comunicare telepatica intre caini si caini, intre oameni si caini si intre oameni si oameni.
Aceste legaturi, care actioneaza asemenea unor benzi elastice, sustin simtul directiei, care le permite cainilor si oamenilor sa se gaseasca unii pe altii. El scrie despre caini, pisici si chiar papagali care anticipeaza venirea stapanilor lor.

Aparitia dovezilor stiintifice despre emotiile cainilor

Studiile asupra biologiei emotiilor cainilor reprezinta un domeniu aflat inca in fasa. Este clar ca oamenii de stiinta descopera multe similitudini intre creierul uman si creierul cainilor. La oameni si caini, emotiile par sa apara din cortex, o parte straveche a creierului.
In cazul cainilor, existenta emotiilor este, de asemenea, sustinuta de recentele studii asupra chimiei creierului, Steven Sivyi, expert in neurostiinta comportamentala la Universitatea Gettysburg din Pensylvania, a descoperit ca, atunci cand cainii se joaca, creierele lor secreta o cantitate considerabila de dopamina, o substanta neurochimica asociata, la oameni, cu placerea si excitatia.
Bekoff a aratat ca daca dopamina ii face pe oameni sa se simta bine sau fericiti, acelasi lucru se intampla si in cazul cainilor, fiindca neuroanatomia si neurochimia oamenilor si a altor vertebrate sunt similare.

Implicatii pentru drepturile cainilor

Jane Goodall sustine ca cercetatorii care fac experimente pe caini, pentru a studia creierul uman - negand apoi ca cainii au emotii - sunt lipsiti de logica.
Conform Dr. Patterson, cunoasterea emotiilor cainilor este de o importanta extraordinara in eforturile de sprijinire a drepturilor animalelor. Cand oamenii inteleg ca cainii au calitati pe care ei le-au considerat exclusiv omenesti, atunci vor fi tot mai mult inclinati sa trateze cainii cu blandete si sa le pese de ocrotirea raselor pe cale de disparitie.

Interpets International
+40 761 767 767
Lassiter64@gmail.com

Back to content